Sub lumina lunii,cu adierea vîntului şi acorduri fine de vioară combinate cu tonuri sombre de pian....se creează o atmosfera de vis. E o eforie de sentimente...gîndurile par să se adune, tot ce e negativ începe sa fugă din suflet...Începi să crezi că eşti în vis,atît de senin şi atît de frumos....Reînvie sufletul ,renasc ideii ce se aşează frumos pe hîrtie....o veselie de nedescris. Aerul rece de afară parcă îţi taie respiraţia, atunci cînd iţi mai vine cîte un gînd mai greu, iar steaua ce stă deasupra ta parcă luminează mai tare şi în continuu te veghează.
Încerci să prinzi aceste momente magice şi să le alezi frumos intr-o lădiţă fermecată ca atunci cînd viaţă îţi va da cîte o palmă să ai cu ce te alina....
Aceste sunete plăpănde de vioară te fac să tresări- regăsindu-te pe tine însuţi, iar vibraţiile pianului te fac să te trezesti din acestă rutină plictisitoare.....E frumos......E magnific....Am auzit şi am văzut şi alte compoziţii ,dar în aşă mod sub un asemenea peisaj niciodată....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu